Remember al modelelor autentice

Într-o lume suprasaturată de mitul „vedetelor” propagate ostentativ și al îmbogățiților fraudulos care, de regulă, stau în spatele lor sau lângă ele, este foarte greu să ții un echilibru valoric decent al propriei vieți. Mai ales atunci când „ești educat” exclusiv sau aproape exclusiv de către televizor și/sau rețelele de socializare.

Perioada postului, în special a Postului Mare, este una care invită omul la un alt fel de educație decât „educația media prefabricată”: cunoașterea modelelor umane consacrate ca atare de către însăși viața lor demnă, în comuniune cu Dumnezeu și cu semenii.

De ce s-ar mai chinui omul contemporan să ia cunoștință de persoane care au trăit în epoci apuse, chiar de mult apuse, care nu au trăit – zicem noi astăzi – în aceleași „condiții vitrege” ca noi? Răspunsul este simplu: fiindcă natura umană este aceeași, indiferent în ce epocă se naște sau trăiește. Condițiile exterioare de viață diferă, sau pot diferi, însă resorturile interioare ale funcționării firești a omului sunt identice, întotdeauna.

Omul are rațiune, sentiment și voință, el este spirit și materie, iar pentru a trăi în rostul său are nevoie să-și cunoască și împlinească vocația, aceea de unică ființă rațional-afectivă creată după chipul lui Dumnezeu, înspre asemănarea tot mai mare cu El. Cum ajunge la această cunoaștere? Doar prin interesul de sine, de propria sa natură și de propriul său rost. Din acest interes de sine decurge apoi firesc educarea de sine, în sensul împlinirii vocației originare. Dacă familia este prima care oferă sau totuși nu o astfel de educație, numită educație religioasă, Biserica, respectiv religia/religiile, sigur o fac/e.

Omul postmodern etichetează, adesea, educația religioasă ca fiind „îndoctrinare”. Însă eludează destul de ușor faptul că orice concept și orice domeniu pot cădea în patima îndoctrinării, nu doar religia/religiile. Iar dacă s-ar întocmi statistici realiste, sigur numărul persoanelor îndoctrinate religios nu-l depășeșete pe cel al persoanelor cu alt fel de doctrine în minte și suflet. Unele dintre ele foarte periculoase și în plan social, de altfel.

De aceea, a renunța la educația și autoeducația religioasă, din considerentul că ea ar fi similară cu îndoctrinarea, nu are logică decât în mințile autosuficiente. Religia, în special cea creștină, oferă niște modele umane deloc comune, numite sfinți. Aceste modele, foarte diversificate, au o trăsătură esențială – împlinirea vocației fundamentale a omului, desăvârșirea în iubire de Dumnezeu și de oameni – și stau „de veghe” la viețile celor care se apropie, în cunoaștere și admirație, de ele.

Vremea Postului Mare, una de retragere a omului în sine, de întoarcere din risipirea exterioară, este, în acest sens, bun prilej de căutare a modelelor, de cunoaștere a lor, de meditație la valoarea lor pentru noi. A ne opri din goana și rutina cotidiană pentru a lectura o pagină din Biblie, din viața sau opera vreunui sfânt, ori pentru a cere mijlocirile sfinților la Dumnezeu pentru noi, nu poate fi decât benefic pentru viața de acum, și pentru toată vremea.

Imagine: Frescă reprezentându-i pe patriarhii Avraam, Isaac și Iacob, detaliu din Judecata de Apoi, pictată la începutul secolului al XV-lea, de Daniel Ciornâi, în Catedrala Adormirii Maicii Domnului din Vladimir.

(Articol publicat în cotidianul „Evenimentul Regional al Moldovei”, din 11 martie 2014.)