Ortodoxie şi ortopraxie

În contextul duminicii Ortodoxiei, nu este inutil a reflecta la ortodoxia fiecăruia dintre cei care suntem botezaţi în Biserica Ortodoxă. Căci, ne place sau nu, Taina Botezului ni se dăruieşte – şi este un dar de cel mai mare preţ pentru viaţa omului – dar ne şi obligă. Moral, în primul rând.

A fi ortodox este, pentru copleşitoarea majoritate a celor botezaţi de prunci, un fapt mai mult sau mai puţin relevant, semnificativ. Asta datorită, în primul rând, lipsei de educaţie religioasă solidă, a neştiinţei religioase. Căci, dacă omul comun se sileşte spre a învăţa serios o meserie, o ocupaţie de pe urma căreia să-şi poată câştiga existenţa, în această viaţă, cei care se preocupă de a învăţa serios ştiinţa devenirii lor ca fiinţe raţional-afective unice sunt extrem de puţini.

Religia asta este, cu asta se ocupă: cu descifrarea devenirii omului. Fiecare religie din lumea asta este o reprezentare a locului şi rostului omului în lume, a lumii în general, şi a unei existențe, forţe sau a unui principiu exterior lumii şi omului, pe care religia o/îl numeşte Dumnezeu, sau Allah, sau în multe alte moduri şi chipuri, şi o/îl descrie în la fel de multe feluri şi chipuri.

În afară de religii există şi simple concepţii despre lume, care nu fac referire la un principiu sau forţă exterioare lumii. Budismul, de exemplu, nu este considerat o religie, ci doar o concepţie despre lume, întrucât nu include noţiunea de Dumnezeu.

În contextul multitudinii, infinitudinii de religii şi concepţii despre lume, de ce ar trebui, oare, ca un ortodox să se preocupe serios de cunoaşterea religiei sale, ba chiar să se considere cumva privilegiat? Este mult mai „cool”, în contemporaneitate, să te declari un „fan”, sau dimpotrivă, un duşman al tuturor religiilor, necunoscând, în fond, pe nici una.

Realitatea este însă că, a fi ortodox este o onoare care obligă mult. Din simplul considerent că Ortodoxia oferă cea mai naturală, firească explicaţie despre Dumnezeu, Creaţie, om, despre tot.

Nefiind deloc facilă, această explicaţie extrem de complexă în simplitatea ei este, adesea, fie tratată reducţionist-simplist, fie complicată inutil. Fericiţi se fac nu atât cei care au primit Botezul ortodox, cât cei care îşi cunosc Ortodoxia, şi, mai mult decât aceştia, cei care o şi aplică, transformându-şi viaţa în ortopraxie – corectă trăire, vieţuire în Hristos.

Imagine: Fragment din fresca exterioară de pe latura estică, pe absida altarului, cu tema „Cinul” sau „Rugăciunea tuturor Sfinților”, Mânăstirea Sucevița, cca. 1595-1596.

(Articol publicat în cotidianul „Evenimentul Regional al Moldovei”, din 28 martie 2013.)