De ce o Duminică a Ortodoxiei?

Consacrată deja de peste un mileniu, Duminica Ortodoxiei, cea dintâi din Postul Mare ortodox, este încă interpretată greșit de către mulți. Lămurirea semnificației ei nu este deloc superfluă.

Prima lămurire absolut necesară omului postmodern, fie el credincios sau totuși nu, este aceea că termenul „Ortodoxie” din sintagma „Duminica Ortodoxiei” nu este deloc sinonim cu instituția numită „Biserică Ortodoxă”. În primul rând, fiindcă la data consacrării lui, în anul 843, Biserica era una, nedespărțită, cel puțin formal. Vestul nu anatemizase Estul, și nici invers. Ruptura oficială dintre Biserica Constantinopolului și cea a Romei s-a produs mult mai târziu, anume în anul 1054. De atunci și-au adjudecat cele două confesiuni, cu rădăcini apostolice și cu o tradiție aproape milenară comună, denumirile sub care s-au consacrat: Biserica Ortodoxă și respectiv Biserica Catolică. Aceste denumiri reflectă, de fapt, preocupările prioritare ale lor.

Biserica Constantinopolului a înfruntat mereu ereziile primelor veacuri creștine, deloc puține și deloc insignifiante. Ele s-au născut în Estul lumii pe atunci cunoscute, fiindcă Estul păstrase moștenirea bogatei gândiri filosofice grecești, și implicit tradiția argumentării și contraargumentării. Din această tradiție de gândire s-au născut atât doctrina creștină, cât și ereziile.

De aceea, Sinoadele Ecumenice au fost întotdeauna convocate în Est, la inițiativa Bisericii Estului, Biserica Vestului participând la ele într-o formă oarecum pasivă, semnând deciziile atunci luate. De altfel, Estul a și rămas profund atașat hotărârilor acestor sinoade, considerându-le stâlpul de referință în materie de credință creștină. Vestul nu le neagă, dar nici nu le respectă întru totul. Ba mai mult, consideră la fel, sau poate chiar mai importante, anumite sinoade ulterioare anului 1054, la care Biserica Estului nu a achiesat. Și acesta este un impediment major în atât de mult proclamată unitate creștină.

Biserica Romei a fost mereu preocupată de putere și importanță, de a-și câștiga un loc cât mai „de frunte” în ierarhiile politico-sociale ale lumii antice și medievale. Așa se și explică nenumăratele războaie la care Scaunul papal s-a angajat explicit, unele dintre ele rămase până astăzi piatră de poticneală chiar între creștini.

Astfel fiind, Constantinopolul și-a adjudecat titlul de „păstrător al dreptei credințe”, adică „ortodox”, iar Roma s-a numit pe sine ”catolică”, adică „universală”. Mărturisirea de credință le este oarecum identică, adaosul „filioque” din crezul catolic fiind, totuși, unul cu implicații teologic-doctrinare deloc neglijabile.

Duminica primă din Postul Mare, a Ortodoxiei, celebrează un fapt istoric vechi, mai presus decât cele două denominațiuni creștine actuale: anume, momentul decisiv al restaurării cultului icoanelor, la Sinodul din anul 843, din Constantinopol, cel care a reafirmat hotărârile Sinodului VII Ecumenic, din 787.

Iconoclasmul fiind o erezie care a măcinat vreme de secole lumea creștină a acelor timpuri, a ucis nenumărați oameni și a distrus nenumărate creații artistice izvorâte din credința în Dumnezeul întrupat în istorie, era cumva firesc ca Sinodul din 843 să se fi încheiat cu o triumfală procesiune cu icoane.

Sinodul având loc în sâmbăta dinaintea primei duminici a Postului Mare, procesiunea pe străzile Constantinopolului s-a efectuat în duminica ce i-a succedat. Împărăteasa Teodora împreună cu Patriarhul Metodie au participat la procesiune.

De atunci s-a hotărât ca, în fiecare an, prima duminică din Postul Mare să comemoreze biruința dreptei credințe a Bisericii asupra ereziilor. Doar Estul a păstrat neștirbite atât cultul icoanelor, cât și tradiția Duminicii Ortodoxiei.

Imagine: Detaliu – partea superioară a celei mai vechi cunoscute icoane care înfățișează celebrarea Duminicii Ortodoxiei; se consideră a fi fost pictată în Constantinopol, către finele secolului al XIV-lea, în tempera pe foiță aurită aplicată pe lemn; a ajuns, în 1988, la British Museum.

(Articol publicat în cotidianul „Evenimentul Regional al Moldovei”, din 8 martie 2014.)