La mulţi ani, Românie creştină!

Fiecare ţară, naţiune, şi-a ales o zi în care să-şi celebreze identitatea, s-o individualizeze în multitudinea de naţiuni ale lumii. România a ales, după 1989, Ziua sa Naţională ca fiind aceea de 1 Decembrie, în amintirea Marii Uniri, din 1918.

Printr-o neîntâmplătoare coincidenţă, în ziua premergătoare Zilei Naţionale a României, în calendarul ortodox român se celebrează doi Sfinţi Andrei – Sfântul Apostol Andrei şi Mitropolitul Sfânt Andrei Şaguna al Transilvaniei – care au amprentat inegalabil istoria, devenirea românilor ca popor, dar şi ca naţiune.

Această celebrare anterioară Zilei Naţionale are menirea de a determina conştientizarea, o dată în plus, a identităţii proprii românilor: înainte de a fi fost o naţiune unită din punct de vedere politico-administrativ, adică formal, România a fost o entitate unită din punct de vedere cultural, spiritual, adică esenţial.

Dimensiunea creştină a românilor nu este deloc una marginală, adiacentă vreunei alte dimensiuni a existenţei lor ca popor, ci este însăşi esenţa sa. Doar în virtutea luminii evanghelice răspândite de către misionarii creştini – Sfântul Apostol Andrei fiind printre primii – românii au dobândit un fond sufletesc specific, au creat o cultură specifică şi, mai ales, au fost întotdeauna unul dintre cele mai tolerante popoare din Europa. Deşi contestatarii şi criticii proverbialei toleranţe româneşti nu sunt deloc puţini, valoarea toleranţei şi a ospitalităţii creştine ar trebui valorizate, astăzi – într-o epocă a intoleranţei, xenofobiei şi a conflictelor de tot felul –  mai mult decât altădată în istoria noastră ca popor. Fiindcă, deşi din punct de vedere al civilizaţiei, România este surclasată de multe alte ţări, din punctul de vedere al culturii şi al valorilor sufleteşti care definesc, în esenţă, un popor, ea este, cu certitudine, un caz fericit.

Câtă vreme, fie şi numai în satele româneşti „necivilizate”, unui străin i se deschide uşa şi este aşezat la masă necondiţionat, în virtutea ospitalităţii creştineşti, fondul sufletesc românesc autentic încă nu a murit. În special lui i se cuvine, pe 1 Decembrie, un călduros „La mulţi şi bucuroşi ani!”. Şi în special el, acest fond sufletesc, ar merita cu adevarat să fie predat nealterat generaţiilor ce vin.

(Articol publicat în cotidianul „Evenimentul Regional al Moldovei”, din 1 decembrie 2012.)